Osteotomia în rinoplastie: când oasele nazale trebuie remodelate

Nu este o „fractură” la întâmplare. Liniile de tăiere sunt planificate dinainte, oasele sunt mutate cu câțiva milimetri, apoi o atelă le ține pe loc până se consolidează. Osteotomia este unul dintre pașii rinoplastiei, nu o operație separată.

Obiectivele principale sunt:

• îngustarea unui dos osos lat;
• închiderea „acoperișului deschis” care apare după îndepărtarea unei cocoașe mari;
• îndreptarea unei părți osoase deviate lateral, de exemplu după un traumatism;
• ca partea osoasă și cea cartilaginoasă a nasului să formeze o linie continuă și netedă.

Se aplică contraindicațiile generale ale rinoplastiei: vârsta sub 18 ani, boli infecțioase, cancer, boli cronice decompensate, tulburări de coagulare, tulburări psihice și leziuni sau inflamații ale pielii în zona operației. Chirurgii sunt mai prudenți cu osteotomia și atunci când oasele nazale sunt foarte scurte sau subțiri, fiind mai greu de controlat, precum și la persoanele cu fracturi nazale repetate.

• Osteotomia intermediară. O linie suplimentară pe o parte sau pe ambele, la o boltă osoasă curbată sau foarte lată.
• Osteotomia transversală (a rădăcinii). O tăietură scurtă în partea de sus a oaselor nazale, care completează tăietura laterală.

Tăieturile se pot face din interiorul nasului sau prin înțepături minuscule ale pielii pe lateralul nasului, care se vindecă aproape invizibil. Instrumentele diferă: dălți fine (osteotoame), fierăstraie sau aparate cu ultrasunete (piezo). Alegerea depinde de anatomie și de experiența chirurgului și se discută la consultație.

• osteotomia pentru îngustarea sau îndreptarea oaselor și închiderea acoperișului deschis;
• modelarea vârfului pe cartilaje;
• închiderea inciziilor și fixarea rezultatului cu o atelă externă.

Înainte de operație se fac investigații: hemogramă, biochimie, coagulogramă, teste pentru infecții, radiografie toracică și a sinusurilor. Cu o săptămână înainte renunțați la fumat și la alcool și, de comun acord cu medicul, opriți medicamentele care influențează coagularea. Ultima masă și ultima băutură se iau cu cel puțin 6 ore înainte de operație.

• În jur de 7 zile: atela externă și firele se scot la primul control.
• 10–14 zile: majoritatea vânătăilor dispar și mulți revin la munca de birou.
• În jur de 6 săptămâni: oasele nazale sunt stabile; până atunci nasul trebuie protejat de lovituri și presiune, inclusiv de ochelarii grei.
• 12–18 luni: forma finală se evaluează după ce dispare umflătura reziduală a vârfului.

Durerea după osteotomie este de obicei moderată și se controlează cu analgezice prescrise de medic. Cel mai mare disconfort în primele zile vine de la umflătură și nasul înfundat. Sportul, sauna și aplecarea în față se evită câteva săptămâni, după indicațiile chirurgului.

Dacă rinoplastia cu ultrasunete (piezo) vi se potrivește și dacă se efectuează în clinică se clarifică la consultația gratuită; ea este menționată aici ca informație generală. Operația se face sub anestezie generală, cu o zi de internare.

Prima consultație este gratuită și poate avea loc online. Trimiteți fotografii ale nasului din față, din profil și de jos, iar chirurgul va evalua oasele și cartilajele, va pregăti un plan cu prognoză 3D și va comunica prețul, care se stabilește în contract. Controalele sunt planificate la 7 zile, 3 și 6 luni, iar timp de un an consultațiile cu chirurgul dumneavoastră sunt gratuite. Un coordonator personal vă însoțește de la primul mesaj până la finalul recuperării, iar fotografii și întrebări puteți trimite pe Telegram. Mai multe detalii pe pagina despre rinoplastie.